Când mergi într-un sat transilvănean ești izbit de uniformitatea cu care s-au construit casele. La exterior sunt toate la fel, sunt făcute ca pentru jocurile de copii, scoți una și poți să pui una din altă parte și se va integra perfect. Diferă eventual culoarea fațadei și asta mai atenuează din sobrietate sau pur și simplu le-au vopsit diferit că să le recunoască văcuțele mai ușor atunci când se întorc seara de la pășune. Un astfel de sat arată a cartier rezidențial din secole trecute, materialele sunt solide și au rezistat în timp, toate au zidul și un geam sau două la stradă. Este o ordine în aceste construcții care arată că regula sau presiunea comunității a funcționat în unele cazuri și a fost mai importantă decât aspirația creativă individuală.

Richiș 119 este un model stilizat, nobiliar, de casă transilvăneană. Intri într-un spaţiu confortabil, cu mobilă culeasă din satele din jur și atent restaurată, iar când ajungi în biblioteca domolești pașii, respiri mai încet și nu vrei să strici atmosfera oarecum solemnă. Este zona care m-a impresionat în această casă, aici te aștepți să înceapă în orice moment un concert de pian. Oricum, este locul perfect pentru o după amiază liniștită cu o carte în mâna sau pentru o cină festivă.

Dacă stai la Richiș poți să ai senzația că faci parte din înalta societate și nu o spun în sensul că asta ar putea să fie o aspirație în sine ci doar pentru a menționa atmosfera de viață bună pe care găsești aici. Modul în care este amenajată casă și curtea îți arată că se putea trăi bine și acum o sută de ani și merită să vezi cum ar fi fost viața aceasta măcar pentru câteva zile. Unde mai pui că și plătești pe persoană și nu există un minim, dacă este disponibil, poți să ai parte, deși capacitatea casei este de 9 persoane, de un sejur romantic. Doar că frumusețea acestei case merită să fie împărtășită într-un grup mai mare și așa poate apreciezi mai bine migala și efortul cu care a fost recondiționată și amenajată această bijuterie.

În cazul în care dorești să guști din preparatele locale, familia care se ocupă de întreținerea casei poate să îți aducă și masa, indiferent că vorbim doar de micul dejun sau de orice. Iar dacă ești pretențios poți să stai fără grijă, ei au servit deja și lorzi și îmi amintesc cum vorbeau despre ei, erau eleganți, umblau tot timpul cu niște batiste la gât, aveau ciorapi lungi și nu se mândreau.

Casa aceasta este grozavă pentru oameni care, că și lorzii englezi, nu se mândresc. Iar dacă apreciază parfumul cărților și al mobilierului vechi este cu atât mai bine.

Găsiți această casă din patrimoniul Fundației Mihai Eminescu (MET – și le suntem recunoscători pentru modul în care au reînviat un mod de viață în Transilvania).