La 100 km de București se află un sat pierdut între dealuri înalte. Se numește Bertea și aici este răcoare chiar și în serile de vară în care în București căldura topește asfaltul, seara mai pui o bluză pe tine și merită să o faci, în Bertea cerul are toate stelele. Chiar dacă se spune că pe aici ar fi trecut Mihai Viteazul (iar numele vine de la Berteluș, un căpitan din oastea sa) în drumul său spre Alba Iulia, acum Bertea se află la capătul unui drum care urca neștiut în munți printre Valea Prahovei și drumul care merge spre Cheia. Și, surprinzător, deși este departe de un oraș mare care să asigure locuri de muncă, oamenii nu au plecat din satul acesta și au continuat să își îngrijească livezile, în principal de pruni, să crească animale (încă găsești multe stâne pe dealurile din jur) și să își ducă cu mândrie statutul de moșneni, de oameni liberi păstrat timp de sute de ani.

Indiferent unde ajungi în viață, rămâi cu un sentiment aparte pentru casa părinteasca. Acolo îți păstrezi amintirile despre o perioadă liniștită și fără griji și despre primii pași care te duc către omul care ești astăzi. Dar anii și copilăria trec și începi să pleci din ce în ce mai des și mai mult iar peste casă se așterne timpul și uitarea. Și crești, vrei să faci o lume mai bună, ești ocupat, dar rădăcinile îți rămân în satul și în casa în care ai crescut. Și încet realizezi câtă muncă și suflet au pus bunicii și părinții tăi în casa aceea pentru ca tu să ai rădăcini sănătoase și puternice. Iar în momentul în care decizi și poți să readuci acea casă la viață știi că o faci pentru a nu îți uita rădăcinile dar și pentru a cinsti munca și realizările bunicilor tăi.

Casa La sat a fost reamenajată în întregime, de la fundație până la uși, geamuri, mobilă și chiar și căsuța din copac de un meșter din sat. Proprietarii au vrut o casă funcțională dar care să păstreze cât se poate de mult din modul în care ar fi construit bătrânii din sat. Așa că au folosit materiale naturale care se găsesc în zonă de sute de ani, lemn, piatră din râul care curge în apropiere, var, țiglă recuperată de pe case dărâmate. Camerele sunt voit încălzite, ca pe vremuri, cu sobe, gresie și faianță găsești doar în baie iar podelele sunt fie din scândură, fie din piatră de râu.  Iar meșterul s-a descurcat singur și nu a fost întrerupt, tocmai pentru că el mai construise (multe) case iar proprietarii nu.

La sat este o căsuță construită pentru și după simplitatea proprietarilor, pentru ei și copiii lor într-o livadă de 5000 mp. Știau totuși că nu vor sta foarte mult acolo și au început să lase și oaspeții să se bucure de frumusețea acestuia, de liniștea și sănătatea degajată de casă, de grădina uriașă, de aerul curat și proaspăt. În final, această casă este o dovadă că avem meșteri pricepuți și serioși  în satele noastre, oameni care, dacă ai încredere în ei, își vor urma măiestria și te pot surprinde, în scurt timp, cu lucruri de care îți va fi drag.

Descoperiți sau rezervați La sat pe localm.ro.