Ioana ținea în mâna o ființă mică pe care tocmai o prinsese în apă, pe gârla de lângă noi. Ce este asta, mami? Un mormoloc. Mișcă? Nu, că nu este în apă. Bine, pune-l repede în apă! Cum vrei să îl cheme? Sofi (de la Sofia, prietenă ei în vârstă de 6 ani).

Mă uităm la încântarea fetiței noastre și la capacitatea ei de a se bucura de lucrurile mici și neînsemnate care i se întâmplă și mă întrebam ce i-ar face fericiți pe oaspeții noștri la noi. Am găsit o parte din răspuns într-o carte și o parte la primii oaspeți de la Radu Dragu.

Cartea este The Happy Mind și una dintre ideile de acolo spune că fericirea nu trebuie confundată cu senzațiile care aduc plăcere, plăcerea este doar o senzație trecătoare și de durată scurtă care va fi întotdeauna eclipsată de evenimentele neplăcute care se întâmplă în viață. Fericirea însă este relativ stabilă, este o stare și nu depinde de schimbările din viața noastră. Autorul a identificat și câteva aspecte care se întâlnesc la oamenii fericiți iar primul dintre ele este faptul că aceștia apreciază lucrurile simple din viață, lucruri simple ca o noapte bună de somn sau un peisaj pitoresc. Sunt menționate și un job sau o pasiune care îi motivează și le oferă provocări, preocuparea pentru sănătate și capacitatea de a fi mulțumiți pe cont propriu, fără să aibă neapărat nevoie de o companie numeroasă și eventual zgomotoasă.

Ajung și la lecția dată de primii oaspeți. Într-o dimineață foarte devreme vopseam în fața casei banca gri care acum este în bucătărie la Radu Dragu și doamna care dormise la Mândră Ioană mă salută și mă roagă să îi dau o pensulă să vopsească și ea. Am glumit despre modul în care Tom Sawyer își convinsese prietenii să vopsească gardul mătușii (Polly cred că o chema), s-a alăturat și băiețelul ei și mi-am găsit altceva de lucru lăsându-i să își dovedească măiestria pe o banca gri. În final ne-au făcut și un desen minunat pe sobă și acum ne sunt deja aproape prieteni. Tot ea ne povestea cât de bine a lucrat și a dormit la noi și cum nu au deranjat-o ba chiar au ajutat-o să se odihnească câinii care mai lătrau prin sat. A plecat în două zile cu căruța de fân prin sat (o plimbare organizată de un domn cu care colaborăm), a mâncat bucate simple pregătite de vecinele noastre și într-o sâmbătă, la 7 dimineața, făcea piața în sat întrebând o vecină pe care o recomandasem unde găsește lapte, brânză, ouă.

Ne întrebam înainte de această experiență dacă ar trebui să punem și noi, de exemplu, un ciubăr dar ne-am hotărât acum să nu o facem. Nu că ar fi ceva rău în el (dimpotrivă) dar am vrea să avem oaspeți care se bucură de lucruri mici, poate nu chiar de un mormoloc așa cum se bucură Ioana ci de liniște, de dimineți răcoroase și luminoase, de o viață simplă, de o plimbare cu căruță în miros de fan proaspăt cosit, de bucate gustoase dar nu fine cuisine pregătite de vecinele noastre, de o priveliște minunată spre Vârful Benii, un deal pitoresc și plin deseori de căpițe de fan.

Lucrurile acestea mărunte le veți găsi la noi. Veți găsi și un loc de joacă la umbră pentru copii, veți găsi băncuțe așezate prin grădina, răcoare și tot ce aveți nevoie în casă, veți găsi oamenii buni din jurul nostru cu care construim o formă de turism cu gust și suflet. Important este să luați la voi capacitatea de a vedea fericirea și un hanorac pentru seri pline de stele. Va așteptăm La Sat și, în altă livadă, la Mândră Ioană și la Radu Dragu. Ne găsiți în linkurile de mai jos.